08.12.2017
E 15:00 și de data asta nu mă inspiră ora, ci tu.
Stau pe un scaun confortabil și mă uit la persoanele din jurul meu. Mi-ar trebui zeci de degete ca să pot număra persoanele care stau cu telefonul în mână și probabil o singură mână să număr persoanele care citesc. Vreo 3 persoane care privesc pe geam, îngândurate. Și tu... tu... tu privești. Îmi vine chef să scriu despre tine și corpul începe să-mi tremure ușor, incontrolabil. Spune-mi ce gândești. Îți privesc ochii și aș vrea să fie ai mei, acum, pentru 2 luni, pentru 4 ani, pentru o eternitate. Să-ți rup sufletul în bucăți nu vreau. Dă-mi-l mie și iți promit că voi avea grijă de el, ca și cum ar fi al meu. Am grijă de sufletul meu. Și de al tău. Mă lași ? Uite, te privesc. Te privesc. Te-aș privi ore în șir, ani, decenii, secole, dacă aș putea. Lasă-mă să te ghicesc. Lasă-mă să fii al meu. Lasă-mă să te iubesc. Lasă-mă să îți arăt cum este aici, în lumea mea.
Ador când mă privești așa și ador când degetele tale îmi ating pielea mea roșie, de la atâtea sărutări. Mișcă-ți degetele pe buzele mele și privește-mă în adâncul ochilor. Fă-o acum. Fă-o la nesfârșit. Fă-o etern. Îmi așterni zâmbete pe buzele mele tremurânde.
La ce te gândești când mă privești ? Ce îți știu ochii ? Câte ți-au văzut ochii ? Câte ți-au mângâiat palma ? Vreau să îți iau palma și să mi-o aștern pe fața mea însetată de dor, pe care s-au așezat zâmbete colorate și lacrimi calde care mi-au încălzit obrajii reci. Te uiți pe geam și vreau să știu ce se întâmplă cu gândurile tale. La ce te gândești ? De ce ești aici ? De ce ești aici și nu acolo ? Scriu despre mine, tine și noi.
Cu drag,
eu,fericita.
E 15:00 și de data asta nu mă inspiră ora, ci tu.
Stau pe un scaun confortabil și mă uit la persoanele din jurul meu. Mi-ar trebui zeci de degete ca să pot număra persoanele care stau cu telefonul în mână și probabil o singură mână să număr persoanele care citesc. Vreo 3 persoane care privesc pe geam, îngândurate. Și tu... tu... tu privești. Îmi vine chef să scriu despre tine și corpul începe să-mi tremure ușor, incontrolabil. Spune-mi ce gândești. Îți privesc ochii și aș vrea să fie ai mei, acum, pentru 2 luni, pentru 4 ani, pentru o eternitate. Să-ți rup sufletul în bucăți nu vreau. Dă-mi-l mie și iți promit că voi avea grijă de el, ca și cum ar fi al meu. Am grijă de sufletul meu. Și de al tău. Mă lași ? Uite, te privesc. Te privesc. Te-aș privi ore în șir, ani, decenii, secole, dacă aș putea. Lasă-mă să te ghicesc. Lasă-mă să fii al meu. Lasă-mă să te iubesc. Lasă-mă să îți arăt cum este aici, în lumea mea.
Ador când mă privești așa și ador când degetele tale îmi ating pielea mea roșie, de la atâtea sărutări. Mișcă-ți degetele pe buzele mele și privește-mă în adâncul ochilor. Fă-o acum. Fă-o la nesfârșit. Fă-o etern. Îmi așterni zâmbete pe buzele mele tremurânde.
La ce te gândești când mă privești ? Ce îți știu ochii ? Câte ți-au văzut ochii ? Câte ți-au mângâiat palma ? Vreau să îți iau palma și să mi-o aștern pe fața mea însetată de dor, pe care s-au așezat zâmbete colorate și lacrimi calde care mi-au încălzit obrajii reci. Te uiți pe geam și vreau să știu ce se întâmplă cu gândurile tale. La ce te gândești ? De ce ești aici ? De ce ești aici și nu acolo ? Scriu despre mine, tine și noi.
Cu drag,
eu,fericita.
