Despre fericire 2

                                                                                             18.11.2017

                                                                                              
                                     Este 00:30

           si ma hranesc cu amintiri ce-mi linistesc inima.



Despre cum am plecat in marile orase ale Italiei si m-am ales sa imi locuiesc vacanta intr-o casa retrasa in munti. 


Nu o sa scriu despre ce am vizitat, nu o sa scriu despre ce am mancat sau baut, nu o sa scriu cat a costat biletul la metrou sau tren. Nu o sa scriu despre cum mi-a fost vremea sau cum sunt oamenii. O sa scriu despre cum am trait in liniste, departe de civilizatie.


Cum tu te bucuri de fiecare raza a soarelui primavara, asa ma bucur eu de fiecare pas spre o calatorie noua. Nu exista cuvant care sa exprime placerea mea de a calatori.


Parintii mei locuiesc in Torino, asa ca de fiecare data cand am ocazia sa ma duc la ei, picioarele ma poarta si in alte orase.


Ajunsa la ai mei, ne-am pupat, ne-am imbratisat, ne-am vorbit si ne-am inveselit. Mai erau 2 saptamani si ceva pana la ziua mea si deja ma gandeam pe unde sa imi "pierd" ziua.

Dupa cateva zile petrecute cu ai mei, au primit un telefon si mi-au spus ca am de ales sa stau cu ei sau singura in casa unor prieteni care se afla in munti.
 Fara sa stau pe ganduri, am inceput din nou sa imi impachetez bagajul. Haine, carti, incarcator, aparat foto, telefon, casti, INIMA, toate bifate. M-am urcat pe bicicleta, mi-am pus rucsacul in spate si am inceput sa pedalez spre "noua" casa.
Ma apropiam de munti si simteam frigul din ce in ce mai tare, iar un zambet inghetat imi era prins de fata. M-am oprit pret de cateva minute pentru a-mi trage sufletul. Ma uitam inainte si ma intrebam cat mai am de mers, imaginandu-mi casa si imprejurimile ei.

Dupa 2 ore de pedalat si urcat, ajung. Dau drumul la bicicleta, ma asez pe prispa, iar ochii imi vorbeau. Ochii imi vorbeau, corpul se relaxa. Mirosea a iarba, a aer proaspat, a padure si munti. Mirosea a fericire.

Am intrrat in casa si grijile mi le-am lasat la usa. Am deschis usa si m-a lovit un miros imbietor de lemn vechi, de casa primitoare si de amenajare in stil rustic. Restul zilei mi l-am petrecut explorand casa si imprejurimile. A venit noaptea, m-am asezat in pat si nu imi venea sa cred ca sunt in locul pe care l-am visat acum 1 an( o sa las asta aici https://thetouchofpassion.blogspot.ro/2016/11/placere_17.html

Este minunat sa te trezesti dimineata, sa iti iei micul dejun la poalele muntilor si sa respiri aer cura, sa te detasezi de toate problemele, sa traiesti momentul. Fiecare dintre noi meritam asta. 

Nu ma laud ca am calatorit, ci sunt mandra de mine ca mi-am miscat picioarele din orasul poluat, ca mi-am ridicat nasul din telefon si ca m-am putut bucura de fiecare clipa.

Asadar, oameni dragi, rupeti-va de grijile zilnice. Faceti-va amintiri pretioase. Delectati-va ochii.
Inchideti ochii, respirati si bucurati-va de tot ce va inconjoara
Explorati pentru ca natura ramane necunoscuta omului.


                                                                       Cu drag,
                                                                                un om fericit.